August, 2019. Standarde, traume, schimbare

“Un mare om de stat are in primul rand un caracter exceptional”.

Acesta este standardul. Acesta si nu altul.

Dar standardul acesta s-a pierdut – a fost ucis si calcat in picioare, torturat si exilat.

Ne-am obisnuit atat de mult cu toxicitatea, impostura, abuzul si vorbaria goala, ne-am obisnuit atat de mult cu minciuna incat nu mai stim care sunt reperele.

Sunt generatii care nu au avut niciodata reprezentarea si perceptia clara a ceea ce inseamna “un mare om de stat” sau un “caracter exceptional” pentru ca nu au vazut asa ceva niciodata in timpul vietii lor si ma tem ca nu este prea bine evidentiat acest lucru nici in procesul educational, unde istoria este de multe ori tratata superficial, ca si cum ar fi un alt film, intamplari dintr-o alta lume, care nu ne privesc.

Avem nevoie ca de aer de o reforma profunda a valorilor, prin intermediul educatiei. (In paranteza fie spus, acesta este singurul fel in care se poate combate criminalitatea, pe termen lung si durabil).

Eu personal, m-am saturat sa aud ca replica idee ca “da, dar o sa dureze…” drept justificare pentru continuarea pasivitatii. Da, o sa dureze, dar trebuie sa incepem si devine tot mai presant si urgent pe zi ce trece.

Nu mai putem accepta sa fim condusi de oameni fara o solida pregatire, fara profunzime a gandirii, fara simtul onoarei si al demnitatii.
Avem nevoie sa fim condusi de oameni cu viziune, oameni educati, scoliti.

Niciun politician pe care nu ai putea sa il dai drept exemplu copiilor tai nu trebuie ales la conducere.

Problema grava e ca avem false modele de succes, bomboane stralucitoare dar lipsite de continut si, in plus, adeseori otravitoare.

Avem nevoie de o reforma profunda a valorilor, prin educatie, in scoala si in afara sa, iar argumentul “da, dar …” este inacceptabil.

“Un mare om de stat are in primul rand un caracter exceptional”.

De aici incepem. Si ne uitam cu atentie in jurul nostru. Un caracter exceptional se vede prin fapte si, in primul rand, prin asumarea a ceea ce este spus si facut. Nu prea mai suntem obisnuiti cu asa ceva. Dar invatam.

La Revolutie aveam 10 ani.
In paranteza fie spus, nu cred ca revolutia a avut loc, in sensul in care o inteleg eu, la nivel psihic, in special. Cred ca acum abia incepe, acum, cand anestezia post-traumatica de dupa socul comunist a fost intrerupta brusc de un apel de o candoare aproape ireala la 112. Extraordinara gingasie a Alexandrei este in plin contrast cu supa cotidiana in care fierbem de atata timp si ne-a reamintit cum arata de fapt o anumita frumusete pe care aproape uitasem ca o cautam.
Imediat dupa “Revolutie” deci (pentru ca aniversarea celor 30 de ani trebuie sa ne puna serios pe ganduri si nu putem sa nu punem aceste ghilimele fara sa riscam sa ne amagim) mama a mers intr-o delegatie de lucru la Paris, cateva zile, si sunt doua lucruri care mi-au ramas foarte clar in amintire. Primul, ceea ce ne-a povestit ea:
“cand am intrat in supermarket, m-a luat cu ameteala”.
Supermarket, supermarche, acest cuvant pe care noi, cei pentru care o sticla de suc de doi litri adusa intr-o vizita de o ruda din Germania era ceva nemaivazut, aproape fantastic, il pronuntam atunci aproape cu sfiala. Al doilea ca mama, desigur, din acel supermarket (folosesc intentionat termenul american) mi-a cumparat sa imi aduca niscaiva bomboane. Vreo doua-trei pungi, cum sunt acum la noi in valuri peste tot. Bomboane in ambalaje colorate, stralucitoare. Si emotia mea de fost pionier comandant de grupa, un extaz in fata “abundentei”:
“maaaamaaaaa, ce (de) bomboaneeee!” …
Sunt atat de multe lucruri de spus despre aceste doua emotii…
Azi, pentru prima data in viata, am ajuns si eu la Paris, dupa 30 de ani de atunci.
Si ma gandesc ce s-a intamplat cu noi in acesti ani.
Golul imens de dupa decembrie 1989 a fost umplut cu tone de bomboane ambalate stralucitor. Doar ca, dupa cate se stie, bomboanele nu au aport nutritiv pentru organism. In timp, daca mancam numai bomboane, murim. Ne-a luat cu ameteala avalansa de bomboane si abia acum ne revenim. Dulceata otravitoare.
Am ramas dupa 1989 cu mintile goale, iar ele au fost umplute abil cu dogme de toate felurile si formele. Frumos ambalate dar in fond toxice, mai ales in exces. Un conducator iubit a fost inlocuit cu altii, de mai multe forme si chipuri. Am trecut dintr-o extrema in alta, asa cum se intampla dupa abuzuri in forma continuata.
Revolutia reala, concreta, aceea a detaliului fin, a continuturilor, abia incepe, acum, cand e nevoie mai mult decat oricand sa invatam sa ne hranim sanatos mintile si sufletele. Cu fiecare cuvant pe care il spunem sau nu il spunem, cu fiecare lucru pe care il facem sau il ignoram. Revolutia nu este (doar) politica. Este revolutia bunului-simt, a implicarii, a asumarii si a responsabilitatii. Revolutia respectului real fata de noi insine si fata de ceilalti, revolutia intelegerii faptului ca aceasta tara este a noastra, viata pe care o traim este a noastra si trebuie sa ne implicam in organizarea lor. Revolutia faptului ca nu mai inghitim pe nemestecate ce ni se ofera, oricat de stralucitor ar fi ambalajul, si nu mai acceptam palmele pe care le primim in fiecare zi cu fiecare incompetenta sau rautate care ne iese in cale. Si, in urmatorii 30 de ani, daca fiecare dintre noi va face ceva bun in viata sa de zi cu zi, lucrurile se vor indrepta. Niciun organism nu isi poate relua brusc dezvoltarea imediat dupa un soc prelungit. Anestezia este normala dar, la un moment dat, aceasta perioada de autoprotectie se termina. Am intrat cu totii in supermarket atunci (sau am fost absorbiti inauntru) si am avut nevoie de timp sa ne stabilizam, era de fapt un alt soc, la fel de mare.
Vorbele goale, ambalajele stralucitoare, formele fara fond care mascheaza putregaiul nu trebuie sa ne mai ameteasca. Au trecut, in fond, 30 de ani. Si nu degeaba. Au trecut prin noi, nu peste noi, nu pe langa noi. Da, lucrurile se vor indrepta. Noi le vom indrepta. Aici-si-acum. In fiecare zi. Fiecare dintre noi. Si, foarte important, impreuna. Nimeni nu poate face o astfel de schimbare de unul singur. Dar noi toti, o putem face.
Mama mea nu mai e decat in sufletul meu. Dar asta este o alta poveste …

Traim intr-o trauma sociala profunda si principalul mecanism de aparare este negarea. Oamenii simt ca ar fi coplesiti de realitate, daca ar deschide ochii sa priveasca in jurul lor si daca toate abuzurile ar fi tratate cu seriozitate si atentie. Dar ne blocam in negare si ne izolam psihic sa nu stim, sa nu vedem, sa nu auzim, pentru ca ce nu puteam face fata acum 30 de ani, dar ce nu putem face fata acum! Parintii nostri nu erau pregatiti pentru ceea ce a venit, si noi a trebuit sa ne adaptam in timp real, din mers, la o societate orbecainda prin haos. A fost un consum urias de energie.
Intre timp s-au acumulat orori si abuzuri care incep sa ne ingroape si noi am invatat sa ne antifonam instinctiv sufletele si mintile pentru ca simtim ca o constientizare a ceea ce se intampla ar fi prea mult pentru psihicul nostru nepregatit si intre timp, in plus, fragilizat de goana prin viata.
Aceasta este reteta dezastrului. Energiile oamenilor sunt consumate in directii diferite, fragmentate, oamenii sunt ocupati cu munca, bolile, problemele marunte care uzeaza fara mila si cand mai au un pic de timp liber, energia lor activa este captata in diverse spectacole de televiziune unde conflictele sunt regizate, iar oamenii participa mental investind in aceasta participare ultima farama de putere psihica.
Si nu mai ramane nimic, urmeaza o antifonare si mai intensa in timp ce dezastrul creste in jurul nostru inghitindu-ne complet.
E timpul sa privim atent in jurul nostru, e timpul sa incetam sa ignoram realitatea, nu mai putem sa traim cu ideea ca nu ne priveste. Totul ne priveste. Noi suntem aici, in tara aceasta impreuna. Tot ceea ce se intampla este important.
Trebuie sa deschidem ochii.
Incet, incet, trebuie sa ii deschidem.

Advertisements

Educatia din toaleta

Azi am inteles un lucru.

REVOLUTIA IN EDUCATIE VA PORNI DE LA SAPUN.

Cum, care sapun? Cel din toaleta copiilor, de la scoala. Cel care nu exista, adica. (Bine, exista atunci cand il aduc parintii si nu in toaleta ci in ghizdanul/dulapul copiilor sau “la invatatoare/diriginta”).

In DEX educatia este definita ca: “Ansamblu de metode și de măsuri aplicate sistematic (și în cadru organizat) cu scopul formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor ori ale colectivităților umane” sau ca “Fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate”.

Initial, eu am crezut ca toata lumea este oripilata daca spunem ca nu exista sapun in toaletele copiiilor din scoli. Dar am avut o mare surpriza, nu a fost asa. Am aflat ca reactiile sunt de fapt “asta este situatia, fiecare se descurca cum poate”, “e nasol dar ce sa faci, asta e, nu se aloca bani si nu am chef sa ma cert cu profesorii, discutam doar in familie”, “degeaba s-ar pune ca oricum se fura sau se distruge imediat pt ca sunt multi copii needucati” sau mai exista si varianta “avem sapun pt ca la scoala respectiva invata copiii primarului”.

Profesorii acuza lipsa de bani – de la buget nu se aloca – si ii acuza si pe copii, ca “vandalizeaza si distrug”, iar parintii ii acuza pe profesori/directori ca nu ofera si se resemneaza aducand de acasa cele necesare ori detasandu-se (sunt cazuri in care parintii nu stiu daca exista sau nu sapun in toaleta copiilor lor).

Mi s-a spus ca solutia este “sa se faca circ la minister sau la primarie”. Se pare ca in momentul acesta este singura solutie. Ne pasa si facem circ ori nu ne mai pasa. Deci se pare ca cererea unui drept fundamental – la igiena – este asimilata in cultura noastra cu “a face circ” pentru ca “fara un pic de scandal nu se rezolva nimic la noi”.

Si sa ne intoarcem la educatie. In acest context eu inteleg prin educatie TRANSMITEREA VALORILOR SI A ATITUDINILOR. Este vorba de o transmitere implicita, in special. Copiii asista la aceste dinamici: parintii care comenteaza in cadrul restrans, dar nu cer explicit si asertiv un drept care ar insemna o PROTECTIE a copiilor. O protectie impotriva imbolnavirii. Este o atitudine pasiva sau pasiv-agresiva uneori pe care copiii o asimileaza inconstient in psihicul lor. Este o atitudine importanta pentru educatia lor emotionala. Aceea de a permite sa li se incalce drepturile, de a nu sti ce inseamna sa iti ceri civilizat un drept, este de fapt o educatie a resemnarii, a cedarii, a retragerii. Este o educatie a renuntarii.

Prin educatie se transmit VALORI. Si acestea nu se transmit explicit, prin cuvinte pompoase, prin fraze bine intoarse care suna excelent. Copiii asimileaza valori de baza observand COMPORTAMENTUL adultilor din jurul lor. Ce FAC acestia si, in multe cazuri, foarte important, ce NU fac acestia. Daca se feresc sa vorbeasca pe fata de teama sa nu supere pe cineva, daca nu stiu sa spuna ceea ce au de spus decat atunci cand explodeaza si intr-o forma agresiva, daca accepta abuzul, daca accepta sa fie calcati in picioare, daca se resemneaza, daca Oamenii Mari isi considera Copiii destul de importanti incat sa lupte pentru un drept fundamental al celor Mici.

Educatia din toaleta este o educatie implicita. Este foarte subtila si efectele sale sunt foarte puternice, profunde si greu detectabile. Este o educatie care le arata copiilor unde se situeaza in raport cu “sistemul”, care este puterea lor (niciuna in cazul acesta), ce merita (nimic, in cazul acesta) si ce pot face in cazul in care nu sunt de acord cu ce li se ofera (nimic, in cazul acesta, dupa modelul parintilor sau ne orientam pe scenariul “fiecare pentru sine”, la fel de distructiv la nivel de comunitate ca si resemnarea).

Educatia din toaleta, ca tip de educatie emotionala, nu este singura cale prin care se transmit aceste atitudini. Daca va ganditi putin si daca sunteti putin atenti in jur, le veti recunoaste si le veti regasi peste tot, in mii de situatii, raspandite ca o infectie pana in ultima celula a organismului-societate.

Asa ca, Revolutia in Educatie va porni de la Sapun! Sapunul care va curata canalele de transmitere a Valorilor la nivel transgenerational. Cand copiii nu isi vor mai privi parintii cedand, resemnandu-se si renuntand sa ii protejeze, atunci vor invata si ei ca merita suficient de mult incat sa lupte pentru drepturile lor atunci cand le sunt incalcate. Merita un sapun! Iar aceasta se va numi REVOLUTIA RESPECTULUI.

Mi s-a spus ca nu putem face nimic, nu ne ajuta nimeni si trebuie sa asteptam ca cei responsabili sa isi faca treaba. Ideea tocmai asta e. Sa nu asteptam ca responsabilii sa isi faca treaba cand este evident ca nu si-o fac. Asta inseamna sa devenim noi responsabili si sa nu ne mai ascundem dupa motive caldute si datul vinei pe altii. Asta este adevarata educatie de care au nevoie copiii.

Si, daca va exista, va incepe la toaleta.

Cu sapunul.

P.S. In Declaratia Universala a Drepturilor Omului se mentioneaza astfel: “Învăţămantul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale”.

Mama interioara

Despre copilul interior stim de acum destul de multe.
Dar despre mama dinauntrul nostru … inca nimic.
Pe mama … uneori, unii dintre noi, o asteptam o viata intreaga in mintea si sufletul nostru … Si nu ne dam voie sa crestem, ramanem vesnic niste copii nevindecati, pentru ca speram, speram, speram …visam, visam, visam ca, poate, intr-o zi, mama va veni. Si ne va iubi. Va veni asa cum am asteptat-o mereu: calda, blanda, iubitoare, cu zambet si lumina in priviri si cu o dragoste nesfarsita pentru noi, o dragoste exprimata fara ezitari si in toate felurile posibile, va veni cu acceptare neconditionata si cu multa protectie sigura pentru vulnerabilitatile si fragilitatile noastre.
Si asteptam … si asteptam … si speram … Mama poate ca nu mai e demult printre noi dar noi tot o mai asteptam … sa vina, sa vina in cele din urma in sufletul nostru si sa ne dea voie …sa ne iubim…
Iubirea oferita de mama este aceea care da copilului permisiunea de a se iubi pe sine. Ii da masura si modelul acceptarii interioare.
Dar poate ca nici mama nu a primit nimic din iubirea pe care si-o dorea …si pe care o merita …
Si atunci ce facem?
Devenim propria noastra mama suficient de buna. In felul acesta ne dam voie sa crestem si sa ne maturizam, ne descoperim, ne asumam si ne celebram feminitatea, iesim din amorteala unei stari de asteptare permanenta a acelei iubiri ideale care, poate, nu va veni … niciodata.
Si daca mama nu ne-a daruit iubirea aceasta pe care ne-o doream si pe care o meritam, o vom ierta si astfel ne vom elibera de ea, daruindu-ne noi noua toata ingrijirea, acceptarea si pretuirea de care avem nevoie. De acum, mama interioara este cea care ne va hrani si proteja copilul interior.
Mama interioara – sa devenim propria noastra mama.

Copiii PERFECTI – Adulti MINCINOSI. Un paradox al STIMEI DE SINE 😵

Suntem obisnuiti mai degraba sa mintim decat sa recunoastem cinstit o greseala. Avem inradacinata o uriasa AVERSIUNE FATA DE GRESEALA incat mai degraba ne pierdem energia si atentia cautand scuze peste scuze pentru banale greseli.
Asta pentru ca in EDUCATIA noastra EMOTIONALA – a generatiei mele, cel putin – a fost adanc inradacinata FRICA DE A GRESI.

Ai gresit – esti pedepsit!
Direct, scurt, clar, fara discutii, fara o minima incercare de a intelege DE CE AI GRESIT – singura care ar putea sa schimbe ceva.


Am observat foarte, foarte des, in afara cabinetului, in situatii de viata de zi cu zi – daca fac o observatie, concreta, obiectiva, simpla, pe un lucru cat de marunt – omul intra imediat in DEFENSIVA – incepe sa SE APERE. Adica, se activeaza o veche frica, aceea de pedeapsa, desi eu nu am nici intentia si nici puterea de a pedepsi cumva. Dar, in cultura noastra, OBSERVATIILE, uneori chiar cele mai simple, declanseaza rapid, inconstient, lantul asociativ GRESEALA – CRITICA – PEDEAPSA.
In plus, de multe ori, omul cand intra in defensiva incepe la randul lui SA ATACE.🙄
Nu e nevoie sa inventam minciuni. Este un mecanism perfid total in defavoarea noastra – ne face sa ne simtim si mai rau cu noi insine, ne scade stima de sine absolut gratuit. E mult mai sanatos sa recunoastem cinstit o greseala – in fata noastra si/sau a celui care ne face observatia, sa ne acceptam zambind imperfectiunea🤓 si in acelasi timp sa privim cu incredere spre viitorul in care, impacati cu noi insine fiind, NU O VOM MAI REPETA.

Curaj! Pentru ca totulpoatefisialtfel!

Nu ne vom creste niciodata stima de sine mintind (pe celalalt si, mai ales, pe noi!) ci, dimpotriva, stima de sine creste cu fiecare strop de adevar personal integrat Cu cat ne recunoastem mai cinstit limitele, greselile, imperfectiunile, cu atat mai multa putere dobandim sa le depasim, daca e nevoie si chiar ne dorim asta (pont: nu e mereu obligatoriu!). Cu cat mai mult ne evitam propriul adevar, cu atat suntem mai prinsi in capcana perfectiunii imposibile.

Reteta sigura pentru a repeta greselile este sa le NEGAM.

#youareokproject

#youareok

Am avut de multe ori zile grele si am trait suferinte care m-au pus la incercare. Din felul in care am reusit eu sa ma descurc (am reusit!) si de la oamenii care mi-au fost alaturi (le multumesc din suflet!) am invatat multe despre cata putere poate fi intr-un om, despre ce lucruri sunt cu adevarat importante si am invatat valoarea inestimabila a caldurii sufletesti si a trairii in prezent. Azi. Aici-si-acum. Si as vrea sa va spun asa:

Fiti fericiti pentru ziua de azi. Pentru ca la finalul ei sunteti inca impreuna, voi si cei dragi sufletului vostru love1
Prea putine lucruri conteaza cu adevarat si dintre acestea blandetea este unul dintre cele mai importante. O vorba buna vindeca asa cum uneori nimic altceva nu o poate face. Daruiti iubire in cuvinte calde oamenilor dragi si voua insiva deopotriva.
Aveti grija de voi si de cei dragi voua. Spuneti-le toate lucrurile frumoase pe care le simtiti pentru ei. Azi. Nu maine. Maine poate fi prea tarziu. Maine, le puteti spune din nou! Iubirea creste daruind.

Iubiti-va pe voi – aveti grija de sanatatea corpului si a mintii, pastrati aproape oamenii care va fac sufletul sa infloreasca, nu va lasati pacaliti, mintiti, exploatati, abuzati – nu meritati, iar copiii vostri vor face la fel. Hraniti-va mintea cu lucruri sanatoase, nu va mintiti singuri si fiti dispusi sa auziti adevarul atunci cand cineva cu buna credinta vi-l spune. Investiti in voi si astfel cei dragi voua se vor bucura de toata energia voastra, inflorind la randul lor.
Nu va pierdeti in amanunte, in dispute inutile, in competitii fara rost – orice secunda pe care o alocati unor lucruri/oameni/situatii care nu va aduc valoare in viata sau hrana in suflet este o secunda furata voua sau pe care ati putea sa o petreceti cu cei dragi. Lasati telefonul deoparte. Oamenii care conteaza sunt langa voi, au nevoie de voi, si voi de ei deopotriva, nu spuneti niciodata “nu am timp” unui om drag care va cere atentia, prezenta, implicarea.

Apoi, fiti pentru voi insiva parinti buni si la sfarsitul zilei spuneti-va in gand o vorba calda pentru tot ce ati reusit sau v-ati straduit azi, imbratisati-va in suflet, incurajati-va pentru maine si priviti-va in oglinda cu blandete observand curajos tot ce ati gresit, pentru ca acesta este singurul fel in care nu veti mai repeta maine ce azi nu v-a placut.

Cu drag,

Florentina

 

In ce stare se afla relatia voastra romantica?

Sunteti si acum, dupa atatia ani, la fel de indragostiti ca in prima zi? Sau rutina v-a erodat relatia?

Cum stau lucrurile in relatia ta – esti increzator sau inca te mai intrebi daca celalalt este omul potrivit pentru tine?

Testeaza-ti relatia. Aceasta verificare iti va arata daca ai probleme – bifeaza afirmatiile cu care esti de acord.

  • Relatia voastra si-a pierdut farmecul
  • Nu ati mai plecat intr-o excursie spontana de mult timp
  • Sentimentele pentru partenerul tau nu mai sunt la fel de puternice
  • Rareori mai dormiti impreuna
  • In ultima vreme, slabiciunile partenerului tau te irita mai mult ca oricand
  • Iesi in oras cu prietenii mult mai des – fiecare cu prietenii lui
  • Parenerul tau te critica din ce in ce mai mult in fata celorlalti
  • De mult n-ai mai fost fericit
  • Adesea te simti neinteles
  • Partenerul tau nu ti-a mai facut o surpriza de ziua ta de multa vreme
  • Va certati pentru orice fleac
  • In ultima vreme partenerul tau vine acasa tarziu si se duce direct la culcare
  • Ori de cate ori va certati, ti se pare ca devii din ce in ce mai inflexibil
  • Uneori ti se pare ca se poarta nedrept cu tine
  • Nu mai vorbiti la fel de mult ca altadata
  • De obicei sambata iei un fil si stai acasa
  • Rar mai aveti momente de tandrete
  • Ii admiri pe partenerii celor din cercul tau de prieteni
  • Partenerul tau nu ti-a mai facut un compliment si nu ti-a mai spus o vorba buna de multa vreme
  • Ti se pare ca fiecare merge pe drumul lui

Numara cate raspunsuri ai bifat si verifica paragraful corespunzator de mai jos.

0-5 – Se pare ca totul merge bine in relatia voastra. Cu toate acestea ar trebui sa fii atent si sa nu pierzi din vedere momentele frumoase ale vietii de zi cu zi alaturi de celalalt, pentru ca ele dau valoare relatiei voastre. Numai cei care sunt capabili sa pretuiasca micile momente de fericire vor cladi o relatie durabila.

6-14 – In functie de apropierea de limita inferioara sau superioara a intervalului, ar trebui sa ai grija ce decizii iei. Un prim pas in directia cea buna ar fi sa porti o discutie serioasa cu partenerul tau despre ideile tale si despre viitorul vostru impreuna. Probabil ca nu e prea tarziu sa recuperezi aspectele interesante ale relatiei voastre, mai ales daca vii cu niste idei inovatoare.

15-20 – Relatia voastra nu se prezinta sub auspicii prea bune. Evident, tu si partenerul tau v-ati indepartat. Trebuie sa te gandesti foarte bine daca vrei sa mai ramai in aceasta relatie – nu-ti faci nici tie, nici celuilalt o favoare.

 

Sursa: Allan & Barbara Pease – Cat de compatibili sunteti

Cum sa gasesti partenerul potrivit

Persoana perfecta pentru voi este cea despre care nu aveti absolut niciun dubiu si pe care in mod sigur, absolut, din toata inima, v-o doriti pentru totdeauna in viata voastra.

relationship

Cele cinci greseli foarte frecvente ale unei “noi relatii”

1 – A face alegeri hormonale

Cand cineva se indragosteste “nebuneste”, face alegeri pornind de la sentimentele traite la un moment dat si nu pe baza potrivirii pe termen lung cu un partener. In stadiul dorintei/dragostei pasionale creierul este inundat de hormoni care produc o stare asemanatoare celei experimentate sub influenta drogurilor. Daca simtiti ca sunteti pe punctul de a va logodi cu cineva pentru ca persoana respectiva “are ceva anume magnetic … un sentiment magic imposibil de descris in cuvinte” faceti un dus rece si documentati-va serios despre cum anume functioneaza biologia dragostei si chimia in aceasta etapa a iubirii. Veti afla si veti intelege cum hormonii sunt cei care va vorbesc, nu inima. Sigur, lasati-va purtati de placerea unei noi povesti de dragoste, dar hotarati-va inainte ca indiferent de cine v-ati indragosti, veti lasa sa treaca o bucata de vreme inainte de a lua orice decizie cu privire la viitor.

2 – Negarea problemelor

Se poate sa negati in sinea voastra ca o anumita persoana are unele probleme de care aveti idee sau se poate sa refuzati sa ii ascultati pe altii care va vorbesc despre neajunsurile persoanei pe care o indragiti. Va puteti concentra atentia numai asupra punctelor pozitive si ajungeti sa vedeti partenerul numai asa cum ati dori sa fie. Orice informatie pe care ati putea-o primi despre acea persoana ar trebui sa fie folosita pentru a face o alegere inteligenta si cumpatata.

3 – Alegerea unor oameni aflati “la nevoie”

Atrageti pe cineva care sustine ca are nevoie de voi si va petreceti timpul “fiind alaturi de acea persoana” si incercand in permanenta sa le rezolvati nevrozele. In cele din urma veti obosi si veti incepe sa cautati pe altcineva. In mod asemanator, daca voi sunteti cei “nevoiasi” pentru ca tocmai ati trecut printr-un divort, o despartire sau ati fost parasiti, sunteti candidati seriosi pentru postura de noi victime. Acordati-va un timp – 10% din durata relatiei precedente – pentru a trece peste perioada in care resimtiti pierderea grea. Apoi gasiti pe cineva care sa fie cu voi, nu care are nevoie de voi.

4 – A fi maleabil

Va petreceti timpul incercand cu disperare sa evitati orice neintelegere cu noua iubire, straduindu-va sa ii aduceti un zambet pe buze sau sa nu suflati un cuvant care ar putea fi suparator. Veti deveni un yesman, dar nimeni nu respecta o astfel de persoana. Fiind pasiv si excesiv de maleabil, foarte curand va veti incarca de resentimente si manie, iar partenerul va ajunge sa creada fie ca nu aveti niciun sentiment adevarat, fie ca sentimentele voastre nu valoreaza mai nimic. Ca atare, veti ramane fara aparare in fata abuzurilor emotionale. Aveti nevoie de cel putin doua sau trei certuri sau contradictii cu noua dragoste pentru a avea un punct de vedere realist despre cum este de fapt acea persoana.

5 – Alegerea unui partener pe care credeti ca il puteti schimba

“Stiu ca nu are o istorie prea grozava in ceea ce priveste fostele relatii, dar cand e cu mine e altfel. Se va schimba”. Ah …. Nu, nu o va face. Cei care cred ca pot schimba pe cineva sau ca acea persoana va fi pur si simplu altfel alaturi de ei isi cauta cu lumanarea o viata dificila. Numeroase femei cred ca puterea magica a dragostei va fauri un nou barbat chiar dinaintea ochilor lor, dar ceea ce se intampla in realitate este ca barbatul isi reia mai devreme sau mai tarziu apucaturile vechi si le transfera in noua relatie. De regula, asta nu se intampla pana ce nu trece un timp, deoarece in stadiile timpurii ale dragostei pasionale cei mai multi oameni isi arata cea mai buna fata, ascunzandu-si proastele obiceiuri.

rel2

Nu exista cuplu direct compatibil. Cele mai multe diferente de opinie vizeaza aceleasi lucruri: bani, sex, copii si timp. O relatie de success pe termen lung implica o anumita chimie intre parteneri, valori si convingeri fundamentale similar si abilitatea de a face fata diferentelor de opinii. Compatibilitatea se creeaza. In cazul celor mai multi oameni, dupa un an sau doi revolutia hormonala trece, iar cuplurile raman impreuna datorita valorilor si convingerilor fundamentale comune. Cand intalniti pe cineva nou, acea persoana se va comporta cat se poate de bine vreme de aproximativ un an, asadar, este nevoie de timp pentru a descoperi care sunt valorile si convingerile fundamentale ale cuiva.

Valorile fundamentale sunt:

  • atitudinea fata de cresterea copiilor si in ce priveste disciplina;
  • impartirea sarcinilor si responsabilitatilor domestice;
  • finantele – cat, cum si unde se cheltuieste;
  • curatenia si standardele de viata;
  • viata sociala si de familie – implicare, activitati si frecventa;
  • sexul si intimitatea – cine de ce are nevoie si ce ofera.

Convingerile fundamentale sunt: spirituale si religioase, etice si morale, politice si culturale.

Chiar daca dragostea timpurie, care se bazeaza pe o atractie foarte puternica, va poate face sa credeti ca v-ati gasit jumatatea, sufletul-pereche, partenerul multvisat sau omul perfect, pe termen lung o slaba compatibilitate poate avea consecinte serioase si va poate transforma viata intr-un cosmar. In vreme ce resursele unui barbat si tineretea, pe de o parte si sanatatea si frumusetea unei femei, pe de alta parte, sunt temeiurile de baza ce motiveaza atractia initiala intre oameni in majoritatea cazurilor, totusi, toate studiile despre relatiile care dureaza au ajuns la aceeasi concluzie: cei care raman fideli unui partener o fac pentru ca impartasesc cu el aceleasi valori si convingeri fundamentale.

rel3

Sursa: De ce barbatii au nevoie de sex, iar femeile de dragoste – Allan & Barbara Pease